4 am ...

Un articol de ora 3.46 am …

Nu e normal ca un om sa treaca prin durere singur, daca nu a ajuns sa bea pastille sau sa-si taie venele deja ii putem da ceva merite, a dat dovada de ceva putere insa nu cred ca pare a fi foarte departe de ziua cind va deveni mai putin omenesc, caci durerea in surplus „taie” din suflet ...

In prezent si in viitor devine din ce in ce mai greu de a cere de la oameni putin ajutor, citeodata sintem ca niste bebelusi care ne invatam a merge, mergem mergem si cadem jos, si pe cind un copil isi are mama si tata sa-i ajute din spate, unii din noi nu avem pe nimeni si asta ma intristeaz cel mai mult. Mama si tata nu ne pot fi alaturi intotdeauna, uneori ca nu pot, uneori ca nu vreau si aici in mod normal ar trebui sa intervina ingerii nostri, adica prietenii care cei adevarati devin tot mai putini si mai putini.

Deseori imi doresc sa devin o stana de piatra care nu simte nimic, care trece pe linga copii vagabonzi fara sa-si sparga ochii in lacrimi, care sa nu dea o para chioara pe nimeni, care sa mearga ziua la serviciu si sa faca bani pe seama altora, caci acesti oameni traiesc cel mai bine, si cind ajung la batrinete nu le pasa daca au trait bine sau nu, ei pur si simplu au trait, si dupa cum ei nu au dat doua parale pe cineva asa nimeni nu da doua parale pe ei si toti sunt impacati.

“Cit de inteligent sunt” sau “cite defecte am”

E usor sa crezi ca esti mai inteligent decit jumatate din oamenii care-i intilnesti zi de zi luind in considerare ca acestea din urma nu stralucesc in materie de cunostinte, rostesc absurditati cu care la prima vedere nici nu face sa intri in polemica. 

E de inteles cind multi nici nu aspira la mai mult rationalizind ca oricum nu ai sanse viabile pentru un viitor frumos, ci doar pentru un prezent in care te zbati sa supravietuiesti, dar asta mai mult suna ca o scuza, deci ce poti face sau ce e mai bine sa faci, sa ii ignori sau sa intri in discutii aprinse in incercarea de a le da „bucati” din inteligenta ta ca doar pentru asta traim, de a invata pe noi insisi dar si pe altii, ca la urma urmei nu putem tine un dar doar pentru noi, cum poti altfel sa-l valorifici daca nu il scoti la vitrina. 

Iti spui si ti se spune ca ar fi mai usor de trait daca mai multi ar fi ca tine, calculat, modest cu doze de indrazneala chibzuita, cu grija fata de ceilalti, amabil, respectuos in limite elementare, in echilibru intre individualitate si ordinar. E un pic revoltator cind ti se fac observatii cu referire la inteligenta ta, oare la noi in tara e un defect sa fii inteligent? 

E posibil sa fii inteligent peste limita admisibila?

to be continued ...