E usor sa crezi ca esti mai inteligent decit jumatate din oamenii care-i intilnesti zi de zi luind in considerare ca acestea din urma nu stralucesc in materie de cunostinte, rostesc absurditati cu care la prima vedere nici nu face sa intri in polemica.
E de inteles cind multi nici nu aspira la mai mult rationalizind ca oricum nu ai sanse viabile pentru un viitor frumos, ci doar pentru un prezent in care te zbati sa supravietuiesti, dar asta mai mult suna ca o scuza, deci ce poti face sau ce e mai bine sa faci, sa ii ignori sau sa intri in discutii aprinse in incercarea de a le da „bucati” din inteligenta ta ca doar pentru asta traim, de a invata pe noi insisi dar si pe altii, ca la urma urmei nu putem tine un dar doar pentru noi, cum poti altfel sa-l valorifici daca nu il scoti la vitrina.
Iti spui si ti se spune ca ar fi mai usor de trait daca mai multi ar fi ca tine, calculat, modest cu doze de indrazneala chibzuita, cu grija fata de ceilalti, amabil, respectuos in limite elementare, in echilibru intre individualitate si ordinar. E un pic revoltator cind ti se fac observatii cu referire la inteligenta ta, oare la noi in tara e un defect sa fii inteligent?
E posibil sa fii inteligent peste limita admisibila?
No comments:
Post a Comment