4 am ...

Un articol de ora 3.46 am …

Nu e normal ca un om sa treaca prin durere singur, daca nu a ajuns sa bea pastille sau sa-si taie venele deja ii putem da ceva merite, a dat dovada de ceva putere insa nu cred ca pare a fi foarte departe de ziua cind va deveni mai putin omenesc, caci durerea in surplus „taie” din suflet ...

In prezent si in viitor devine din ce in ce mai greu de a cere de la oameni putin ajutor, citeodata sintem ca niste bebelusi care ne invatam a merge, mergem mergem si cadem jos, si pe cind un copil isi are mama si tata sa-i ajute din spate, unii din noi nu avem pe nimeni si asta ma intristeaz cel mai mult. Mama si tata nu ne pot fi alaturi intotdeauna, uneori ca nu pot, uneori ca nu vreau si aici in mod normal ar trebui sa intervina ingerii nostri, adica prietenii care cei adevarati devin tot mai putini si mai putini.

Deseori imi doresc sa devin o stana de piatra care nu simte nimic, care trece pe linga copii vagabonzi fara sa-si sparga ochii in lacrimi, care sa nu dea o para chioara pe nimeni, care sa mearga ziua la serviciu si sa faca bani pe seama altora, caci acesti oameni traiesc cel mai bine, si cind ajung la batrinete nu le pasa daca au trait bine sau nu, ei pur si simplu au trait, si dupa cum ei nu au dat doua parale pe cineva asa nimeni nu da doua parale pe ei si toti sunt impacati.

Dintotdeauna mi s-a spus si singur mi-am dat seama ca simt prea mutl, dar nu pot face nimic cu asta, asta e, dar e o chestie de echilibru, daca eu simt prea mult atunci altii simt mult prea putin pentru a fi categorisit ca oameni. Nu sunt superior nimanui dar iubesc judec oameni, caci mediul m-a facut asa si nu intreaga vina e a mea, dar niciodata nu am uitat sa ma judec si pe mine. Trebuie sa realizam ca unele schimbari spre bine nu intotdeauns sunt binevenite in anumite societati, unora le trebuie sute de ani ca sa atinga anumite standarte, si in cazul de fata ce fac aia cu principii si standarte deja adoptate, sufera ?!

Ma irita uneori lipsa de realitate a oamenilor, li se pare ca totul e bine pe cind in realitate totul se duce de ripa, cum naiba isi imagineaza ei ca daca nu se vor gindi la o problema ea in mod magic va disparea, nu asa functioneaza lumea, problema ignorata aduce si alte probleme caci in mod normal ea nu vine singura, nu spun sa cazi pe ginduri dar ai putin respect pentru tine si vezi unde te afli, ce vrei sa faci cu tine si cu cei de prinprejur.

Intotdeauna am avut cerinte mari, dar intotdeauna am fost capabil sa mi le cobor cind realizam ca cer prea mult de la anumite persoane care in mod normal ar trebui sa fie capabili sa ofere ceea ce li se cere, daca unora normalul e normal, pentru altii e prea mult fiindca cindva demult eu au dat miinile jos in fata evolutiei.

La incheiere am sa spun despre o dorinta a mea pentru anii care vin, imi doresc un prieten care sa ma accepte asa cum sunt si sa nu-mi fie frica sa ma deschid in orice moment cind o sa am nevoie, stiu ca e posibil fiindca am vazut aceasta intimplindu-se altora, poate si mie cindva dar acele vremuri demult au apus, e timpul pentru alte vremuri similiare sau chiar mai bune sa rasara, as vrea o persoana linga mine si deloc iubita sau potentiala sotie, mi-e frica ca niciodata nu voi fi gata pentru asta ceva, ci doar un prieten fie de genu’ masculin sau feminin, care intotdeauna o sa ma inteleaga, si orice nu-i voi spune nu ii voi parea nebun sau pur si simplu exagerat, caci nu stiu daca ati observat ca in ultima vreme „ciudatul” si „anormalul” devine noua moda de „normal”. Sper ca intr-o zi sa vina vremea cind o sa string ceea ce am semanat fiindca undeva adinc in suflet stiu ca sunt o persoana formidabila si acum chiar nu-mi pasa daca ma laud prea mult, stiu ca am oferit momente de neuitat prietenilor mei noi si vechi, chiar daca ei au uitat, stiu ca uneori am fost cel mai bun lucru care li s-a putut intimpla vreodata, da! sunt chiar asa de bun dar cu o singura conditie, trebuie sa mi se ofere aceasta sansa de a le arata fiindca uneori prima parere e mult prea gresita pentru a pune un sticker deasupra cuiva, de a cataloga pe cineva.

Cu astea fiind spuse incercam sa traim mai departe chiar cit de greu nu ne-ar fi, fiindca atita timp cit avem macar o singura persoana linga noi le datoram sa incercam sa traim si pentru noi insine si pentru ei.

O zi buna tuturor.