There are some in this world who have strength of their own
Never broken or in need of repair
But there are some born to shine who can't do it alone
So protect them and take special care

Life is a cruel joke!


Nu planificam sa scriu nimic, caci nu prea am cu ce sa ma laud. Insa sa ma pling de viata intotdeauna am despre ce, asa ca m-am gindit de ce nu. La urma urmei trebuie sa scot din mine energia negativa (daca exista desigur) undeva in univers caci la sincer, cam ma devoreaza pe dinauntru. Si dupa cum psihologi profesionisti nu exista deloc, fie sunt de calitate mediocra nu vad alta alternativa decit a scrie pe acest blog, care de la o vreme incoace incepe a semana tot mai mult cu un "Dear Diary" which even I, consider, is pathetic.

Viata mea e ca o noapte cu un cer cu o stea pe ici, pe colo, la fel de intunecata unde merg prin bezna dupa intuitie, unde stele sunt farime de fericire pe ici , pe colo, e ca o noapte care nu stiu cind se va termina.

O stea, o farima de fericire a fost training-ul din Georgia, unde pentru prima data intr-o lunga perioada de vreme am simtit ca contez, am intilnit oameni inteligenti, am avut sansa de a "calatori" in tarile lor de origine prin impartasirea experientelor lor. De fiecare data cind plec intr-o tara straina am oportunitatea de a incerca o multime de lucruri pentru prima oara si imi dau seama cit de tare sunt in urma europenilor, si totusi inainte cu un inch in fata marii majoritati de moldoveni.



Acest training a fost pur si simplu un miracol, caci putea sa nu se intimple sa nu fi fost colega meade universitate care mi-a propus sa plec. Si din acelasi miracol, parintii au fost de acord sa ma finanteze ceea ce nu s-a mai intimplat de 3 ani (finantare in domeniul Youth in Action trainings), caci la sincer nu ma bucur de cei mai intelegatori si sustinatori parinti, care de fiecare data ma intreaba "da ce a tu din asta ?".

Recent trîmbițam pe facebook ca am fost selectat la un training in Marea Britanie care totusi pina la urma poate sa nu aiba loc, deoarace cind am ajuns sa concretizez cu Agentia Nationala din Romania referitor la daca voi fi sau nu rambursat mi s-a spus ca de fapt nu stiu ce fel de confirmare am primti eu caci nu sunt in lista de participanti. Any theories ? Eu am una, probabil e-mail-ul meu a fost inclus din greseala.

Si aici stau si ma gindesc, is my life playing a cruel joke on me ?

Did I hit rock bottom ? Or may I must go through a big load of shit and then hit rock bottom ?

Raspunsuri care nu le voi primi niciodata.

Sunt niste versuri intr-o melodie de la Metric: I wanna leave but the world won't let me go".

La cit de penibil nu ar suna, dar la moment singura alinare o primesc ascultind melodiile Celine Dion care in pofida faptului ca nu am voce ma face sa cred ca ceea ce fredonez incet sub nas e de fapt singing!

Have any comments ? Post them down there!

The curtain is closing. Eugeniu has left the building.

0 comments:

Post a Comment